Guvernul pune condiții suplimentare celor care vor să devină români

Guvernul Ciolacu va adopta în ședința de azi un proiect de act normativ pentru modificarea şi completarea Legii cetăţeniei române nr. 21/1991, precum şi pentru modificarea şi completarea altor acte normative

Similar reglementării din alte state, proiectul propune instituirea unui indicator de integrare suplimentar în cazul solicitanților de cetăţenie, respectiv atașamentul acestora față de valorile supreme ale statului român, astfel cum sunt prevăzute de art. 1 alin. (3) din Constituţie – „demnitatea omului, drepturile şi libertăţile cetăţenilor, libera dezvoltare a personalităţii umane, dreptatea şi pluralismul politic” -, plecând de la trăsăturile generale ale conceptului de naturalizare, privit ca un proces transformator prin care un străin devine membru cu drepturi depline al unei comunităţi politice naţionale, prin acordarea cetăţeniei, în urma integrării acestuia în comunitatea respectivă.

– În materia acordării la cerere a cetățeniei române, la articolul 8 alin. (1) lit. a), se înlocuiește cerința impusă persoanei care solicită acordarea cetățeniei române de a avea domiciliul, în condițiile legii, pe teritoriul României, cu aceea de a locui, în condițiile legii, pe teritoriul României. Este de precizat că în conformitate cu dispozițiile art. 6 paragraful 3 din Convenția europeană asupra cetățeniei, adoptată la Strasbourg la 6 noiembrie 1997, ratificată prin Legea nr. 396/2002: “Fiecare stat parte trebuie să prevadă în dreptul său intern, pentru persoanele care domiciliază în mod legal şi obișnuit pe teritoriul său, posibilitatea unei naturalizări. Nu trebuie să se prevadă printre condițiile de naturalizare o perioadă de domiciliu mai mare de 10 ani înainte de depunerea cererii.”

08:19, 18.07.2024 • ACTUALITATE

Guvernul, decizie așteptată: italianul care a reinventat canotajul românesc va deveni cetățean român!

Deși textul, astfel cum a fost tradus în limba română, are în vedere domiciliul persoanei, considerăm, în acord cu textul original în limba engleză al documentului, că prevederea are în vedere locuirea obişnuită, în condiţiile legii, pe teritoriul statului.

Formalizând interpretarea dată legii în practica Comisiei pentru cetățenie, proiectul de lege prevede în mod expres cerința ca acordarea cetățeniei potrivit art. 8 din Legea nr. 21/1991 să fie condiționată de împrejurarea ca solicitantul să fie titularul unui drept de ședere pe termen lung sau, după caz, al dreptului de rezidență permanentă, în România. Astfel, persoana care are domiciliul pe teritoriul României este deţinătorul unui drept de şedere pe termen lung care se acordă străinului pe o perioadă nedeterminată şi care a dobândit acest drept în urma unor ample verificări de securitate întreprinse de Inspectoratul General pentru Imigrări. Cetăţenii străini posesori ai dreptului de şedere temporară, statistic mai mulţi decât cei care au drept de şedere pe termen lung şi aferent un domiciliu în România, nu intră în această categorie, întrucât nu fac obiectul aceloraşi proceduri de securitate; de altfel, cu privire la persoanele care au drept de şedere temporară şi nu au făcut demersuri de permanentizare a şederii, se poate presupune că nu au în intenţie să rămână pe teritoriul naţional.

Pe cale de consecință, pentru armonizarea reglementării cu prevederile O.u.G. nr. 194/2002 privind regimul străinilor în România, respectiv ale O.u.G. nr. 102/2005 privind libera circulație pe teritoriul României a cetățenilor statelor membre ale Uniunii Europene, Spațiului Economic European și a cetățenilor Confederației Elvețiene – acte normative care stabilesc, ca regulă, că se poate acorda dreptul de ședere pe termen lung celor care au avut drept de ședere temporară sau au beneficiat de protecție internațională pe teritoriul României, în mod continuu în ultimii 5 ani anteriori depunerii cererii, respectiv că beneficiul dreptului de rezidență permanentă este condiționat de o rezidență continuă și legală pe teritoriul României pentru o perioadă de cel puțin 5 ani – proiectul prevede posibilitatea reducerii termenului de ședere de 8 ani cu până la 3 ani pentru anumite categorii de solicitanți de cetățenie.

Astfel, în materia acordării cetăţeniei pe bază de şedere, se prevede posibilitatea reducerii termenului de ședere de 8 ani cu până la 3 ani pentru următoarele categorii de solicitanți:

a) cetăţeni ai unui stat membru al Uniunii Europene sau al Spațiului Economic European ori cetățeni ai Confederației Elvețiene;

b) cei născuți pe teritoriul României, dacă la data nașterii lor părinții acestora sau, după caz, unul dintre aceştia, locuia legal pe teritoriul României.

c) cei care au dobândit statut de refugiat, potrivit prevederilor legale în vigoare.

În acest mod:

– este eliminat cazul „solicitantului care a investit în România sume care depășesc 1.000.000 de euro” din categoria beneficiarilor legali ai posibilității reducerii termenelor de şedere, în condițiile legii, pe teritoriul României, în contextul şi al Recomandării din 28.03.2022 a Comisiei Europene, referitoare la sistemele din Uniunea Europeană de acordare a cetățeniei și a dreptului de ședere pentru investitori, demers care concretizează un proces mai îndelungat al preocupărilor Uniunii de combatere a unor astfel de scheme; astfel, Comisia Europeană a apreciat că acordarea cetățeniei Uniunii Europene în schimbul unor plăți sau investiții prestabilite, fără nicio legătură reală cu statul membru în cauză, reprezintă o încălcare a dreptului Uniunii Europene. Așadar, având în vedere preocupările existente la nivel european în ceea ce privește schemele de cetățenie prin investiții – citizenship by investment –, instrumente legale ce permit persoanelor să obțină drepturi de cetățenie prin intermediul investițiilor locale, proiectul propune eliminarea facilitării acordării cetățeniei române persoanelor care au investit în România sume care depășesc 1.000.000 de euro. De altfel, în practica Comisiei pentru cetățenie, această normă a avut o aplicabilitate redusă.

– având în vedere prevederile Convenţiei din 28 iulie 1951 privind statutul refugiaților, la care România a aderat prin Legea nr. 46/1991, prezentul proiect de lege păstrează facilitatea la acordarea cetățeniei române recunoscută celor care au dobândit statut de refugiat, sub forma posibilității reducerii termenelor legale de ședere. Pentru a stimula şi recompensa integrarea solicitanților care au dobândit acest statut, proiectul prevede posibilitatea reducerii termenelor legale de şedere cu îndeplinirea anumitor condiții, respectiv în situația în care solicitantul de cetățenie a depus eforturi deosebite în vederea integrării în societatea românească, mai ales dacă poate demonstra realizări remarcabile în pregătirea școlară sau profesională ori în ocupația exercitată sau implicare civică deosebită.

Problematica acordării cetățeniei este una ce vizează securitatea națională date fiind implicațiile şi provocările generate de actualul context de securitate, atât la nivel regional, cât şi la nivel global.

Având în vedere starea de volatilitate securitară în anumite zone ale globului, cu efecte dificil de cuantificat în mediul cetăţenilor străini solicitanți de cetățenie, precum şi migraţia ilegală generată de această stare de incertitudine securitară, raportat la categoriile de persoane beneficiare ale unei forme de protecție internațională proiectul prevede facilitatea reducerii termenelor de ședere exclusiv cu privire la persoanele care au dobândit statut de refugiat.

În actul normativ de referință, respectiv Legea nr.122/2006 privind azilul în România, refugiatul este definit ca fiind cetăţeanul străin sau apatridul care îndeplineşte condiţiile prevăzute în Convenţia privind statutul refugiaţilor, încheiată la Geneva la 28 iulie 1951. De asemenea, orice cerere de azil este analizată individual şi succesiv din perspectiva statutului de refugiat şi a protecţiei subsidiare, în sensul că statul român acordă ori una ori alta din aceste situații de protecție internațională. Statutul de refugiat se recunoaşte, la cerere, cetăţeanului străin care, în urma unei temeri bine întemeiate de a fi persecutat pe motive de rasă, religie, naţionalitate, opinii politice sau apartenenţă la un anumit grup social, se află în afara ţării de origine şi care nu poate sau, din cauza acestei temeri, nu doreşte să solicite protecţia respectivei ţări, precum şi apatridului care, aflându-se din motivele menţionate anterior în afara ţării în care avea reşedinţa obişnuită, nu poate sau, din cauza acestei temeri, nu doreşte să se întoarcă în respectiva ţară şi cărora nu li se aplică cauzele de excludere de la recunoaşterea statutului de refugiat.

Protecţia subsidiară se acordă cetăţeanului străin sau apatridului care nu îndeplineşte condiţiile pentru recunoaşterea statutului de refugiat şi cu privire la care există motive întemeiate să se creadă că, în cazul returnării în ţara de origine, respectiv în ţara în care îşi avea reşedinţa obişnuită, va fi expus unui risc serios, care nu poate sau, din cauza acestui risc, care nu doreşte protecţia acelei ţări şi căruia nu i se aplică cauzele de excludere de la acordarea acestei forme de protecţie.

– Din motive de echitate juridică, similar reglementărilor din alte state, proiectul prevede faptul că nu susțin interviul organizat pentru verificarea condițiilor prevăzute la art. 8 alin. (1) lit. f) și g) (condiții ce privesc cunoașterea limbii române, a prevederilor Constituției României și a imnului național, precum și faptul că cel în cauză posedă noțiuni elementare de cultură și civilizație românească) persoanele cu privire la care, prin hotărâre judecătorească, a fost instituită, în condițiile legii, măsura de ocrotire a consilierii judiciare sau a tutelei speciale – a se vedea dispoziţiile Legii nr. 140/2022 privind unele măsuri de ocrotire pentru persoanele cu dizabilități intelectuale și psihosociale și modificarea și completarea unor acte normative.

– Pentru sporirea clarității reglementării, se propune modificarea dispoziţiilor art. 81 din lege, în sensul de a se specifica care sunt activitățile apte să contribuie la protejarea și promovarea culturii, civilizației și spiritualității românești, precum și caracterul semnificativ şi constant al acestor activități.

– Întrucât, în conformitate cu dispozițiile art. 13 din Constituţie, „În România, limba oficială este limba română”, iar cunoașterea limbii statului a cărui cetățenie o solicită este unul din principalii indicatori de integrare a solicitantului de cetăţenie, prezentul proiect introduce drept condiție obligatorie pentru redobândirea cetățeniei române, supusă anume verificării, cunoașterea de către solicitant a limbii române; în acest fel se consolidează sentimentul de apartenență al noilor cetăţeni la o comunitate politică care furnizează o sursă distinctă de identitate, precum şi coeziunea socială şi solidaritatea cetățenilor.

Cazurile în care solicitantul nu trebuie să facă dovada cunoașterii limbii române, în modalitățile prevăzute de lege, sunt reglementate expres şi limitativ prin proiectul de lege.

– Proiectul de lege propune stabilirea unui termen legal global pentru întreaga procedură de soluționare a cererilor de redobândire a cetățeniei române, cu o durată de 2 ani, termenele actuale fiind nerealiste raportat la volumul de activitate al Autorității, la capacitatea instituțională actuală, chiar mărită sub aspectul resurselor umane alocate, dar și la complexitatea procedurilor și la imperativul verificării riguroase a îndeplinirii condițiilor legale în fiecare cerere în parte.

Deşi la nivelul Autorității Naționale pentru Cetățenie şi al Ministerului Justiției au fost întreprinse o serie de demersuri în vederea suplimentării schemei de personal a Autorității, actualizării organigramei și modificării/completării cadrului legislativ aplicabil soluționării cererilor în materie, aceste măsuri contribuind la creșterea ritmului de soluționare a cererilor de redobândire a cetățeniei române, totuși, o analiză obiectivă a cadrului normativ ce guvernează soluţionarea cererilor de acordare sau redobândire a cetățeniei române impune concluzia regândirii duratei termenelor defipte de lege, prin stabilirea unor termene în care să poată fi parcursă, în mod realist, întreaga procedură administrativă, astfel încât aceasta să devină previzibilă și predictibilă pentru solicitanți.

Cu privire la termenele actuale instituite de Legea nr. 21/1991 pentru soluţionarea cererilor de redobândire a cetățeniei române, apare cu evidență faptul că acestea nu pot fi respectate din cauza numărului considerabil de solicitări de acest fel, raportat la capacitatea operațională a Autorității Naționale pentru Cetățenie, dar și la complexitatea procedurii, care implică verificări și corespondență internațională, uneori repetată, cu petenții, dar și cu parteneri instituționali.

Scopul dispozițiilor art. 11 din lege este unul reparator, priveşte legături istorice între statul român şi solicitantul de cetățenie şi oferă posibilitatea ca persoanele aflate în ipoteza acestui articol, care doresc redobândirea cetățeniei române, să aibă această posibilitate în condiții mai facile. Pe de altă parte, dreptul suveran al statului de a determina condițiile de acordare a cetățeniei române nu trebuie să rămână un principiu cu valenţe pur teoretice, procedura de natură administrativă desfășurată în faţa Comisiei pentru cetățenie din cadrul Autorității Naționale pentru Cetățenie necesitând imperativ verificarea îndeplinirii de către solicitantul de cetățenie a tuturor condițiilor cerute de lege. Aşadar, cetățenia trebuie să traducă în termeni juridici legăturile persoanei cu statul care i-a acordat cetățenia; în sens contrar, efectul produs este golirea de conținut a instituţiei juridice a cetățeniei care își găsește reglementarea juridică fundamentală în dispozițiile art. 5 din Constituţie.

Vulnerabilitățile reprezentate de existența unor termene legale scurte de soluționare a cererilor, în contextul complexității procedurii și, mai ales, al verificărilor justificate de tentativele de fraudare a procesului de redobândire a cetățeniei române, generează deja un număr mare de litigii, cu riscul real de creștere exponențială care poate determina blocarea activității instituționale într-un domeniu de activitate deosebit de sensibil.

Înlăturarea acestei presiuni prin înlocuirea termenelor prevăzute în prezent pentru diferite etape din cadrul procedurii administrative cu un singur termen global, astfel încât întreaga procedură să devină previzibilă și predictibilă pentru solicitanți, reprezintă o măsură activă de securizare a procesului acordării la cerere a cetățeniei române, menită a crea cadrul legal care să permită celerizarea procesului în cazul solicitanților care își susțin cu bună credință cererile pe baza unei documentații legitime (de exemplu, majoritatea solicitanților proveniți din Republica Moldova și, în general, din fostele teritorii istorice românești). Astfel, dosarele care nu comportă suspiciuni de fraudă vor putea fi soluționate mai rapid, putând fi decuplate de ritmul îngreunat de soluționare a cererilor cu privire la care există suspiciuni cu privire la autenticitatea documentelor depuse, acestea din urmă presupunând în mod necesar verificări minuțioase într-un termen mai lung, fiind vorba, de regulă, de solicitanți care provin îndeosebi din regiuni din spațiul ex-sovietic din afara fostelor teritorii care au aparținut statului român înainte de cel de-al doilea război mondial.

– Același termen, cu durata de 2 ani, este reglementat și în ceea ce privește soluționarea cererilor de acordare a cetățeniei române întemeiate pe dispozițiile art. 8 și art. 81 din lege.

– Întrucât scopul fundamental al Autorității Naționale pentru Cetățenie – asigurarea aplicării procedurii legale de acordare, redobândire, renunțare și retragere a cetățeniei române – se impune a fi realizat prin asigurarea mijloacelor pentru verificarea exigentă și sigură a îndeplinirii condițiilor legale în soluționarea cererilor de acordare/redobândire a cetățeniei române, prezentul proiect urmăreşte creșterea garanțiilor de asigurare a integrității acestor proceduri.

Astfel, proiectul stabilește măsuri complementare necesare pentru asigurarea integrității procesului de dobândire/redobândire a cetățeniei române, în scopul eliminării riscurilor reprezentate de situațiile care ar putea duce la dobândirea în mod fraudulos a cetățeniei române prin: impunerea unui standard probatoriu obligatoriu pentru documentele oficiale emise de autoritățile altor state și depuse în dosarele de cetățenie în scopul dovedirii îndeplinirii condițiilor legale pentru acordarea/redobândirea cetățeniei române (cu extrase originale de pe actele de stare civilă, eliberate de autoritatea competentă cu cel mult 2 ani anterior depunerii cererii de acordare/redobândire a cetățeniei române sau prin extrase multilingve originale, în acord cu prevederile Convenției nr. 16 din 8 septembrie 1976 referitoare la eliberarea extraselor multilingve ale actelor de stare civilă, semnată la Viena la 8 septembrie 1976, eliberate cu cel mult 2 ani anterior depunerii cererii de acordare/redobândire a cetățeniei române; avantajul evident al acestei reglementări constă în faptul că verificarea condițiilor legale se va face pe baza unor documente oficiale recente, care cuprind elemente de siguranță certe și verificabile); posibilitatea Comisiei pentru cetățenie de a solicita înfățișarea în original a certificatelor de stare civilă sau a altor înscrisuri depuse de către solicitant; posibilitatea Comisiei de a dispune citarea solicitantului în vederea audierii acestuia, pentru clarificarea unor aspecte cuprinse în cererea de acordare a cetățeniei sau care rezultă din actele depuse de către acesta ori în cazul în care audierea este apreciată a fi necesară în vederea stabilirii îndeplinirii uneia sau mai multora dintre condiţiile pentru acordarea cetățeniei, prevăzute de lege.

– În scopul creşterii transparenţei şi predictibilităţii procedurii administrative de acordare a cetățeniei române, proiectul stabileşte înregistrarea audio – video a interviului de verificare a cunoașterii limbii române, precum și înregistrarea audio-video sau audio a ceremoniei depunerii jurământului de credință.

– Proiectul impune principiul soluționării cererilor privind acordarea și redobândirea cetățeniei române în ordinea cronologică a depunerii acestora și reglementarea strictă a situațiilor de excepție, de soluționare prioritară, în situații temeinic justificate exclusiv de considerente obiective, astfel încât să fie eliminat riscul posibilei prioritizări arbitrare.

– Pentru a conferi un parcurs previzibil procedurii administrative în materie de cetățenie și având în vedere importanţa deosebită a raporturilor juridice care privesc acordarea cetăţeniei române, ceea ce reclamă stabilitatea și certitudinea acestor raporturi, proiectul prevede că o serie de termene imperative – de exemplu, termenul de completare a dosarului de cetățenie, termenul de depunere a jurământului de credință – nu sunt supuse suspendării şi întreruperii, nici chiar în caz de forță majoră; tot astfel, forţa majoră nu împiedică curgerea termenelor. În astfel de situații, persoanele cărora li s-a respins cererea de acordare sau de redobândire a cetățeniei române ori de renunţare la cetățenia română pentru depășirea termenelor au posibilitatea să formuleze o nouă cerere, în condiţiile legii.

– Proiectul propune reconfigurarea procedurii de comunicare către solicitanți a corespondenței Autorității Naționale pentru Cetățenie, inclusiv a solicitărilor şi citaţiilor adresate acestora de către Comisia pentru cetățenie, precum şi a ordinelor emise, potrivit legii, de președintele Autorității Naționale pentru Cetățenie, plecând de la împrejurarea că, în raport de limitele tehnice inerente ale procedurii de comunicare prin e-mail, procedura de comunicare electronică a actelor nu poate fi considerată îndeplinită în absența unei confirmări a primirii acesteia din partea destinatarului, în caz contrar Autoritatea Naţională pentru Cetăţenie neavând certitudinea că mesajul a ajuns la destinatar, chiar dacă, în fapt, actul comunicat a parvenit acestuia. În acest mod, se asigură implicarea şi responsabilizarea solicitantului de cetățenie, fiind impusă o obligaţie de minimă diligenţă a acestuia, de a contribui la desfăşurarea fără întârziere a procedurii administrative în fața Comisiei.

În prezența tuturor diligențelor necesare din Autorității Naționale pentru Cetățenie pentru îndeplinirea obligației legale de comunicare ce îi revine nu pot fi validate comportamentele abuzive din partea petenților care, amânând ori refuzând primirea ori confirmarea primirii corespondenței, pot determina amânarea împlinirii termenelor prevăzute de Legea nr. 21/1991, ca şi orice alte împrejurări de natură a conduce la situații de incertitudine juridică, neimputabile în vreo formă Autorității Naționale pentru Cetățenie. Este de menţionat faptul că în multe cazuri corespondența expediată în străinătate de Autoritate a fost restituită cu mențiuni precum „lipsă domiciliu”, „expirat termen de păstrare” sau „nereclamată”. Consecința directă a acestei situații este imposibilitatea soluționării cererilor de cetățenie respective, menținerea acestora pe rolul Comisiei pentru cetățenie pe termen nedeterminat și imposibilitatea respingerii cererilor ca nesusținute, atunci când s-ar impune această soluție, în conformitate cu dispozițiile legii.

Concluzionând, eficiența și validitatea procedurii de comunicare a corespondenței purtate cu solicitanții de cetățenie este deosebit de importantă, în contextul în care, raportat la aceasta, legea stabilește începutul curgerii unor termene imperative, neputând fi acceptată perpetuarea situațiilor în care validitatea procedurii de comunicare a actelor respective este determinată de voinţa unilaterală a solicitantului sau de alte împrejurări, neimputabile în vreo formă Autorității Naționale pentru Cetățenie.

– Proiectul prevede completarea cadrului legal – inclusiv în materia documentelor de călătorie şi a actelor de identitate ale cetăţenilor români, precum şi în alte domenii – din perspectiva introducerii verificărilor biometrice în procesul de acordare la cerere a cetățeniei române, prin implementarea unor procese verificabile și sigure pentru a garanta că toți solicitanții de cetățenie au o identitate confirmată biometric, înainte de a li se acorda cetățenia română şi, ulterior, la eliberarea actului de identitate sau a documentului de călătorie românesc. În vederea realizării acestui deziderat sunt dispuse măsuri care vizează atât introducerea biometriei în materia procedurii de acordare a cetățeniei române, cât și măsuri care să asigure securizarea întregului proces de dobândire a cetățeniei, prin dezvoltarea de proceduri verificabile care au la bază sisteme informatice sigure.

Astfel, proiectul de lege instituie măsurile necesare şi proporționale pentru a garanta certitudinea stabilirii identității viitorilor cetățeni români, prin prelevarea datelor biometrice la înregistrarea cererilor (fotografie în format biometric şi amprente digitale) şi, ulterior, prin compararea amprentelor prelevate cu elementele comparabile direct verificabile, atât la momentul depunerii jurământului de credință față de România (moment care marchează dobândirea cetățeniei române), cât şi, ulterior dobândirii cetățeniei, la momentul depunerii de către aceștia a cererilor de eliberare a actului de identitate sau documentului de călătorie românesc.

Măsurile de introducere a biometriei privesc şi înlocuirea actualului certificat de cetățenie format hârtie cu un card electronic de cetățenie română, eliberat celui căruia i s-a acordat sau care a redobândit cetățenia română. Cardul de cetățenie română include un suport de stocare de înaltă securitate în care sunt memorate datele biometrice și date personale ale titularului.